Sarea a fost în trecut exploatată în Coştiui încă din Evul Mediu. Salina, deschisă în secolele XIV-XV, a fost definitiv închisă în anul 1933, din cauza nerentabilității. Cu excepția Ocnei Apafi, care a funcționat între anii 1590-1766, toate vechile ocne sunt prăbușite și umplute cu apă. Ocna Apafi a fost denumită astfel după proprietarul său, Mihaly Apafi, fost principe al Transilvaniei între 1661-1690, care era și proprietarul unui castel de vânătoare la Coștiui (de aici și denumirea satului, de la Castel), edificiu aflat azi în paragină, aici funcționând ultima dată școala din sat. Mina Apafi a fost începută în anul 1580 și este singura ocnă de sare din Maramureș care are formă de clopot. Ulterior, au fost excavate numai mine cu profil trapezoidal. Puțul vertical al ocnei Apaffi avea o intrare pe care este acuma așezat un grilaj metalic. În perioada interbelică, ocna Apaffi era încă vizitabilă.

În anul 2003, Clubul de Speologie „Montana” din Baia Mare a inițiat cercetarea minei Apafi de la Coștiui. Această mină se număra spre sfârșitul secolului al XIX-lea printre cele 14 deja abandonate la Coștiui. Mina a fost redeschisă în timpul celui de al doilea război mondial, exploatări neautorizate și la scară mică desfășurându-se aici chiar și după 1945. În anii ’80 ai secolului trecut au fost executate la galeria de acces lucrări de reparații, în vederea punerii obiectivului în circuitul turistic, abandonate însă înainte de finalizare. În prezent se păstrează, într-o stare foarte proastă de conservare, intrarea (vezi fotografii în anexa de mai jos) și o parte a galeriei, o altă intrare de galerie, abia perceptibilă, despre care se presupune că aparținea aceleiași ocne Apaffi, precum și două puțuri, acestea din urmă mai bine conservate.

În urmă cu vreo 4-5 ani, un antreprenor local, Mihai Lauruc din Rona de Sus, care dispunea și de resursele financiare necesare, a făcut o ofertă către Primăria Rona de Sus, să cumpere, să închirieze sau să concesioneze Băile în paragină de la Coștiui, precum și mina de sare abandonată, în care voia să amenajeze un mic sanatoriu subteran, ca la alte saline mai celebre din țară. Primarul comunei Rona de Sus, de care aparține și satul Coștiui, din prostie sau din invidie, a refuzat oferta lui Mihai Lauruc, zicând că el nu înstrăinează averea obștească a comunei. Dar nici nu a făcut nimic pentru reabilitarea fostei stațiuni cu bazine cu apă sărată de la Coștiui. Atâta doar că a băgat peste un milion de euro din bani publici într-o încercare dubioasă și neisprăvită de refacere a bazinului, care s-a crăpat la loc imediat după recepționarea lucrării, în prezența președintelui CJ Maramureș. Iar pajiștea de lângă fostul bazin și terasa restaurantului au fost reocupate discret de vacile și caprele sătenilor, ca în preistorie, după cum se poate vedea din fotografiile anexate.

În ceea ce privește însă fosta mină de sare, lucrurile stau incomparabil mai grav. Primarul a refuzat concesionarea dar, în calitate de proprietar, nici nu a făcut nimic pentru securitatea perimetrului, pentru evacuarea apei din mină și pentru prevenirea unei catastrofe. Se știe foarte bine că în orice mină de sare părăsită se infiltrează apă dulce, care cu timpul formează lacuri și dizolvă stâlpii de sare din structura de rezistență, iar mina se prăbușește pe o suprafață întînsă, antrenând în cădere livezile și casele de la suprafață, în locul ei rezultând o groapă uriașă și un lac adânc de zeci de metri cu apă sărată. Așa s-a întâmplat după război și la Ocna Șugatag, iar recent la Salina Praid.

Acuma autoritățile județului Maramureș și cele locale din Rona de Sus fac euro-gargară cu vorbe și zic că situația este „îngrijorătoare” în satul Coștiui. Aici continuă evacuările în urma prăbușirii fostei mine de sare, care a început pe 21 iulie a.c. În total au fost evacuate 51 de persoane, dar multe nu au dorit să plece și au rămas în locuințe pe proprie răspundere. Este vorba de 22 de case care ar putea fi afectate, dintre care 7 sunt deja nelocuibile. Oamenii nu au părăsit încă locuințele, neavând unde să plece.

Subprefectul județului Maramureș, Rudolf Stauder a spus: „În cursul serii de ieri (23 iulie n.n.) am luat măsura de evacuare a 22 de imobile, 44 de persoane, dar trebuie specificat că ei nu și-au părăst locuințele, ci au rămas în contiunare aici pe propria răspundere, neavând posibilitatea de relocare. În cursul zilei de azi vom căuta variante unde să îi putem reloca, fiind vorba de cazare în regim hotelier”. Ciudat este că sătenii nu merg să ceară socoteală persoanei vinovate, proprietarului care nu s-a îngrijit de evacuarea apei din mină, adică primarului comunei Rona de Sus, care a fost ocupat în tot acest timp mai mult cu numărarea „drepturilor” bănești.

Prăbușirea a început pe 21 iulie, când în zona fostei exploatări miniere de sare din Coștiui, s-a format un crater uriaș, cu un diametru de aproximativ 30 de metri și o adâncime estimată de până la 15 metri. La fața locului au apărut fisuri vizibile și pe drumurile din zonă, semn că terenul se află într-o stare de instabilitate crescută. Traficul rutier pe DJ 186A rămâne restricționat, iar autoritățile avertizează că fenomenul de prăbușire ar putea continua.

Sursa:
https://vasiledale.ro/2025/07/24/surparea-de-la-costiui-avanseaza-44-oameni-din-22-de-imobile-vor-fi-evacuati-ei-ar-putea-fi-cazati-in-pensiunile-din-zona/